| 1.
|
PO'ANTĂ, poante, s.f. 1. Momentul cel mai de efect, punctul culminant al unei glume, al unei epigrame, al unei anecdote; ceea ce dă expresie, vioiciune unei opere literare sau artistice. 2. Extremitatea de jos a labei piciorului, locul de articulare al degetelor; vârf. ♦ Porţiune a piciorului cuprinsă între gleznă si degete. ♦ Poziţie în baletul clasic, executată de obicei de femei, care constă în ridicarea si deplasarea pe vârful degetelor si cu falangele bine întinse, cu ajutorul unor pantofi speciali legaţi de gleznă. ♦ (La pl.) Papuci speciali, cu vârful alungit si întărit, pe care îi poartă balerinele legaţi de gleznă. - Din fr. pointe.
Sursă
: DEX'98
(33315)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
POANT'A vb. I. v. ponta3. Sursă
: DEX'98
( 33314)
- ana_zecheru |
| |
| 3.
|
PO'ANTĂ s. (COR.) vârf. (Dansează pe ~e.)
Sursă
: Sinonime
(201420)
- siveco |
| |
| 4.
|
po'antă s. f. (sil. poan-), g.-d. art. po'antei; pl. po'ante
Sursă
: DOR
(272273)
- siveco |
| |
| 5.
|
PO'ANT//Ă1 ~e f. Partea cea mai spirituală a unei glume sau a unei anecdote. /<fr. pointe
Sursă
: NODEX
(348231)
- siveco |
| |
| 6.
|
PO'ANT//Ă2 ~e f. 1) Poziţie de bază în baletul clasic, executată de balerine, constând în ridicarea si deplasarea pe vârful degetelor. 2) Vârf tare al pantofilor de balet. /<fr. pointe
Sursă
: NODEX
(348232)
- siveco |
| |
|
|